despre India

As putea povesti multe despre cat de minunata mi-a fost experienta in India.

pai sa ne fie bine

pai sa ne fie bine

Doar ca mereu m-au plictisit povestirile “de dupa”. Cel putin, povestirile mele “de dupa”.  Unul dintre foarte putinele seriale la care m-am uitat si dupa care ma dau in vant e “Couplings“. E un serial despre, in mod surprinzator… cupluri. Unul dintre episoade incepe cu unul dintre cupluri la masa iar “Ea” ii povesteste “Lui”… ca s-a intalnit cu X si:  “X a zis…”, si “eu am zis…”, “dupa care X a zis din nou”, “iar eu am zis: nu nu nu”, iar “X a zis: da da da”… si tot asa. Pici pe spate de plictiseala cand se intampla in realitate. Si de ras cand vezi serialul. Asa ca n-o sa va plictisesc si pe voi si pe mine cu amintiri din India.

Va invit insa sa ascultati unul (sau mai multe) dialoguri cu
Mooji. Ca tare bine fac:

http://mooji.org/videos_india2015_list.html

O zi grozava sa aveti

Advertisements

India my love

Plec cu un sentiment bun.

In India si pentru o luna.SONY DSC

Mi-a fost mult timp frica sa-i spun mamei mele ca o sa-mi iau concediu neplatit pana pe 1 iunie.

Acum ca i-am spus… si dupa vreo doua zile in care n-a vorbit cu mine… mi-am dat seama ca de fapt ce credeam eu ca sunt fricile ei…. ei bine, surpriza surpriza…erau ale mele. Cand m-am mai linistit eu, am putut comunica si cu ea.

Si mi-am mai dat seama ca aveam nevoie de permisiunea ei. Iar cand mi-a dat-o, asa in stilul ei pe care am ajuns de fapt sa il iubesc, mi-am adus aminte de un curs de constelatii familiale in care Dl facilitator sugera in unele constelatii sa le spunem “parintilor” ca ei sunt mari iar noi suntem mici. Da, ma bucur sa-i recunosc rolul mamei mele. De “om mare” si in raport cu care voi fi mereu “mica”, copilul ei.

Ma simt mai “asezata” de cand am vorbit cu ea. Pot sa pornesc la drum.

paradoxul calculatorului

azi mi-am dat seama cat timp petrec in fata calculatorului.

lucru care nu m-a facut prea fericita.

si de suparare…am mai prelucrat o fotografie (in lightroom). care m-a facut sa ma simt un pic mai bine. stand eu asa in fata calculatorului.

untitled-215

clubul de fotografie

Imi place tare mult cand se nasc proiecte…din nimic. untitled-115

A fost o data o mica idee tare de treaba. Pe cand isi facea ea asa plimbarea de dupa-amiaza a dat nas in nas (ei bine, da, si ideile au nasul lor. unele mai fin decat altele) cu o idee care tare-i mai semana. Au stat ele de vorba o vreme. Nu prea mult caci ideilor grozave le place mai mult sa faca decat sa stea la taclale. Dupa care s-au apucat de treaba. Treaba asta avea de-a face cu fotografia. Mai precis cu un club de fotografie.

Doar ca una dintre idei avea ea asa o frica (din auzite de la alte idei) cum ca uneori, unele idei devin realitate…doar pentru o mica vreme, cat timp sunt bune prietene cu dl Entuziasm. Cand dl Entuziasm le lasa… ele se cam pierd cu firea… si se sting.

Iar bucuria de astazi, asta mi-a fost. Sa vad ca ideea rezista. Ba chiar creste si se plimba (tocmai ce am avut ieri prima noastra “excursie fotografica”). Yuhuu (isi spuse ideea in gandul ei).

micul print

Bucuria zilelor astora a fost…. micul print.

Da, cartea. N-o citisem pana acum. E frumoasa. Despre un ….mic print care nu renunta niciodata la o intrebare odata ce a formulat-o. Si care calatoreste pe mai multe planete si mai mari si mai mici. Si intalneste diferite personaje. De exemplu un rege care ii vede pe toti ceilalti asa cum poate s-o faca, luandu-si rolul tare in serios: adica ca pe niste slujitori. La fel o face si orgoliosul (un alt personaj tare relevant) pentru care toti ceilalti sunt potentiali admiratori. Mai intalneste si o vulpe care-i spune micului print ce bine e sa fii imblanzit si sa imblanzesti la randul tau. Ca sa nu mai spun de intalnirea cu autorul, pe care il roaga frumos sa-i deseneze o….oaie. De ce? Cautati cartea… e tare frumoasa.

citat din micul print

days like these

nu ma (mai) omor dupa chestii motivationale. bloguri sau carti sau citate din Dl X (mare om si mare caracter) care sa-mi spuna cat de puternica sunt si ca sa-mi urmez visul care vis imi este destinul, menirea, sensul, viata… untitled-153

ma topesc insa cand observ eu din proprie experienta ce tare e sa faci ce vrei cand vrei si cum vrei. adica atunci cand imi suspend pentru o clipa/o zi/o saptamana frica ca n-o sa iasa/nu e bun/nu am timp/bani/talent sau inca mai astept sa vad care mi-e sensul vietii.

de cateva zile parca respir fotografie. mi-am instalat si un app pe telefon ( snapseed) ca nu se mai poate intelege nimeni cu mine: as face fotografii si-n somn. iete ca-mi veni o idee: un aparat de fotografiat vise ( dintr-alea care inseamna destinul si sensul si viata sau nu).

pana una alta… o noua fotografie. sper sa va placa.

hai la joaca

urasc sa iau decizii.

poate fiindca nu prea pot sa le “iau”. nu pot dom’le discrimina. cum as putea sa-o “iau” pe una iar pe cealalta s-o las untitled-44singurica si a nimanui. pai e frumos? as cam merge eu mana in mana cu amandoua….doar ca de cele mai multe ori nu vor ele. adica se iau la paruiala, nu pot inainta niciunde in felul asta.

asa ca ieri am luat decizia… de a nu mai lua nicio decizie pt urmatoarele 5 luni.

am inceput un experiment cum s-ar zice.

iar primul efect secundar e grozav. parca am mai mult timp. si mai ales…. imi arde mai tare sa ma joc.

azi m-am jucat cu o lampa, o floare si un sacou negru si iaca ce a iesit. sper sa va placa.

Previous Older Entries