am facut cumparaturile de craciun astazi. mare inventie si craciunul asta. cred ca initial a avut rol de anti-depresiv. ce sa faca omu’ cat ii iarna de lunga, frig si intuneric afara? ce-ar fi sa-si bata capu’ cu ce sa cumpere/manufactureze pentru cei dragi. in felul asta se mentine ocupat. poate nu-i vin mai stiu eu ce idei curioase inspirate de lipsa de vitamina D.
sa zic ca am murit de bucurie la cumparaturi? pe stomacul gol si nemaifacand diferenta dintre zoro si superman din raionul de vreo 14.500 de modele de jucarii (pe cand cautam cadouase pentru nepoteii mei?). sau cand in sfarsit am gasit un robokop de ultima generatie care se transforma in nu-s ce animal mitologic, a inceput prea-iubitul sa caute si el cadouri pentru nepotele (mi-a luat ceva timp sa-l conving ca un joc de strategie s-ar putea sa nu fie exact ce-si doreste o fetita de 8 ani).
dupa vreo doua ore de “considerat” in raionul cu jucarii pe cand aveam sentimentul ca voi musca din urmatoarea Barbie care-mi iese in cale, ne-am indreptat spre sectiunea alimentaaaara unde am inceput sa cumparam una alta intr-un stil relativ des-compus, spre bezmetic.
insa bucuria statea dupa colt. acolo unde o doamna, ce doamna, o zana, o faptura divina statea cu o oala cu varza cu salam si ne imbia sa gustam. am parcat prea-plinul carucior pe dreapta si cu ultima farama de demnitate i-am spus ca da… parca as vrea si eu sa gust… asa sa vad cum e… chiar ma gandeam sa cumpar din varza aceea. ce bine ca o pot gusta…
zi cu bucurie si voua- ca eu cand ma gandesc la doamna cu varza parca simt o lacrima de recunostinta in coltul ochiului
faces of happiness 